Un proiect neîmplinit

zodiacul inocenţei

„o uriașă nebunie”

Succesul neașteptat al Antologiei Inocenței l-a determinat pe Iordan Chimet să conceapă proiectul unei noi ediții, mult amplificate. Proiectul acesta e anunțat încă din 1974, la doi ani de la apariția Antologiei, în ziarul Le Figaro din 30 august.

Articolul din Le Figaro (30 august 1974) în care este schițată (pentru prima oară) o nouă ediție a Antologiei. Tăietura din ziar e adnotată de mâna lui Iordan Chimet.

Într-un document scris la începutul anilor optzeci (probabil pentru Editura Gallimard) pus la dispoziție de Vasile Igna, adnotat de mâna lui Iordan Chimet, avem descrierea cea mai detaliată pe care am găsit-o până acum a noii ediții a Antologiei Inocenţei, ce urma să se intituleze Zodiacul Inocenței. Publicarea, în Germania Federală, la Editura Suhrkamp, părea un fapt cert la sfârșitul anului în care propunerea fusese scrisă.

Ciorna unei propuneri de publicare a Zodiacului Inocenţei, ca. 1982.

Întrucât documentul ne oferă atât motivația pentru publicare, cât și structura cărții propuse, redăm mai jos traducerea integrală.

Acum vreo zece ani am publicat o carte intitulată „Antologia Inocenței”. Inclusesem în volum în primul rând atât poeme și scurte piese în proză, cât și lucrări plastice – desene și planșe colorate – aranjate după propria mea fantezie. Autorii acesora: numele cele mai prestigioase din lumea artei secolului nostru. Toate lucrările exprimau, fie prin tematică, fie prin stil, nostalgia pentru universul pierdut al copilăriei, speranţa reinstaurării visului în existența cotidiană – amenințată de nenumărate ori – speranța de a ne regăsi echilibrul prin intermediul artei. Inițial am crezut că făceam o carte absurdă, chiar inutilă. Ce iluzii puteam să-mi fac cu privire la interesul pe care lumea de azi, derutată, confuză, mai putea să-l aibă pentru un ideal atât de pur precum Inocența?

Cu toate acestea, felul în care lumea a răspuns a fost surprinzător, emoționant. Cartea a fost primită cu brațele deschise pe toate meridianele. Nu doar prin mass media culturală: articole în presă, premii internaționale la târguri de carte, emisiuni de TV și radio – care au insuflat acestei teme, mai degrabă desuete, o actualitate ți rezonanță surprinzătoare; totodată, oameni simpli de pretutindeni îmi scriau pentru a-mi mărturisi ce adânc era înrădăcinată în adâncul ființei lor această prezență, aproape sacră a Inocenței, posibilitatea de regăsi, fie și pentru câteva clipe, prin intermediul artei, universul purității.

Mărturisirile acestor sentimente a determinat idea unei noi ediții, o variantă nouă, de fapt o carte nouă. Cartea va apărea către sfârșitul acestui an, probabil mai întâi in Germania de Vest, apoi în alte țări europene și va purta titlul Zodiacul Inocenței. Cele douăsprezece capitole ale cărții vor fi illustrate de douăsprezece planșe zodiacale de Jean Picart Le Doux. Spiritul aventurii noaste va fi același ca în primul volum şi nu cred că cineva l-a exprimat mai bine decât marele Brâncuși: “În clipa când am încetat de a fi copii, am murit”. Bineînțeles, aceasta nu va fi o carte pentru copii – copii au atâtea mijloace miraculoase proprii lor de a ameliora Realitatea cea mai sordidă. Nu, aceasta va fi o carte pentru Adulți, acei adulți care continuă – sau ar trebui să continue să-și păstreze, pentru a supraviețui, generozitatea, simplitatea, iubirea – aceste întruchipări ale Inocenței.

Capitolele se vor derula astfel, începând cu inventarul lumii reale, reflectată de ochiul senin al Artistului și sfârșind cu descinderea finală, implacabilă, in Istoria imediată. Astfel, primele capitole se vor intitula:

• Hora a început ieri (precursorii: Lewis Carroll, Edward Lear, Cristian Morgenstern…)
• Proiect pentru o nouă Geneză (animale noi, plante noi, fiiniţe noi)
• Jocuri de copii
• O zână în fiecare casă (Pisica)
• Elegii pentru ființe mici (pitici zâne …)
• Aventura
• Unde dorm clovnii, mămico?
• Miracolul cotidian
• Ca să se supere oamenii – gravi, gravi, gravi (limerick-uri contemporane); Ultimele capitole vor reîntoarcerea, într-o formă simbolică a jocului care străbate întreaga carte, la Drama Contemporană
• Ultimul Joc al fiecăruia dintre noi (Jocul Morții)
• Şi-acum, să zburăm deasupa Pământului

Am încercat să adun în acest volum –nedorind să lipsească nici unul – toți Marii Artiști contemporani ai acestui secol. Suntem întotdeauna foarte bucuroși de câte ori primim lucrări inedite. Putem da astfel mai multă greutate apelului nostru, o emoție mai intensă, care va face apelul nostru mai vizibil, mai incisiv, mai dramatic.

O rugăminte aparte e adresată scriitorilor: un loc special va fi rezervat pentru desenele executate direct pe manuscrise – acele schițe pe care toți le facem, în momentele de pauză, schițe fără pretenții, spontane. Dar ce candide sunt acestea adesea, și ce aproape sunt de această viziune spontană, miraculoasă, la care aspiră întreaga artă?

E de presupus că Iordan Chimet a continuat să lucreze la Zodiacul Inocenței pentru că într-o scrisoare către Marina Debattista din 4 august 2003 își exprimă speranța ca în preajma Crăciunui acelui an cartea va intra în librării.

Scrisoare către Marina Debattista, 4 august 2003; 5 ianuarie 2004.

În scrisoarea din 5 ianuarie 2004, Iordan Chimet scrie că se va „înhăma” la macheta finală la sfârșitul lui februarie.

Tot în 2004, în articolul din România Literară (nr. 45/17-23 noiembrie) care marca ziua de naștere a scriitorului, Adriana Bittel scria [Iordan Chimet] „are pregatită în manuscris o ediție mult adăugită a Antologiei Inocenței, în patru volume, care va fi un eveniment dacă se va găsi editorul dispus să investească într-o capodoperă costisitoare.”

În România Literară (nr. 51-52 / 28 decembrie 2004-11 ianuarie 2005) este anunțată apariția iminentă a Zodiacului Inocenței, dovada fiind selecția de poeme și imagini reunite sub titlul „Ca să se supere oamenii gravi, gravi, gravi”.

Pagina dublă din România Literară cu ilustrații şi poeme ce ar fi urmat să apară în Zodiacul Inocenței.

Peste câteva luni, în mai 2005, Iordan Chimet publica în România Literară (nr. 16/27 aprilie-3 mai) un Omagiu lui Urmuz constând dintr-o nouă selecție de poezii și ilustrații extrase din „antologia în pregătire Zodiacul Inocenței”.

O mică amprentă a acestei cărți atât de anticipate, dar, din păcate nerealizate, se găsește în ilustrația unui articol apărut în România Literară (nr. 22/8 iunie) din 2007 cu desene de Saul Steinberg, artist mult apreciat de Iordan Chimet.