1924 Se naște pe 18 noiembrie 1924, la Galați, unde copilărește pe Strada Domnească și Strada Columb. Fiul lui Aurel Chimet (1897-1953/1955?), grefier, și al Paraschivei (n. Țăranu).
„Veneam dintr-o lume modestă, la locul ei, cu simțul măsurii, dar fermecătoare, de o imensă bunătate.” (România Literară nr. 25, iunie 2007).
1932-1935 Urmează școala primară nr. 6 din Galați.
„nu am fost un elev prea disciplinat” (interviu, România Literară nr. 25, iunie 2007).
1936-1944Elev la Liceul „Vasile Alecsandri” unde e coleg cu Gheorghe Ursu (1926-1985). Se împrietenește cu Gheorge (Babu) Ursu și cu Camillo Kaufman (Camil Baciu) (1926-2005), care era elev la Liceul Comunițătii Evreilor. Andrei Ursu, fiul lui Gheorge Ursu afirmă că cei trei prieteni erau
„esențial antifasciști, [..] această poziție și solidaritate i-a unit profund începând din acei ani”, ceea ce le atrage supravegherea Siguranței.
1943 Debutează în Gluma, supliment satiric al revistei Vremea. Colaboreaza la Veselia, Epigrama (cu pseudonimul Iordan C. Galați, Giordano Rossi), Universul.
1944 Își dă bacalaureatul.
Poemul Clownul apărut în Revista Universul in 1943.
1944-1949 Urmează Facultatea de Litere și Filosofie din București. Absolvent în 1948 (o a doua facultate, Dreptul, o va termina în 1957).
„Terminasem facultatea la începutul anului 47. Am făcut parte din ultima serie care absolvea Universitatea după vechea lege a învățământului. De la 1 ianuarie 1948, intram în regimul de democrație populară, îndoctrinare forțată, lichidarea elitelor. Apărea omul nou, robotul fără sentimente, fără personalitate. Ca atâția colegi de-ai mei refuzasem să mă înscriu în organizațiile politice pe care le lansase noua putere, în cazul nostru UNSR-ul (Uniunea Națională a Studenților Români). Locuiam cu fratele meu într-o debara de cinci metri pătrați, într-o clădire veche din strada Kogălniceanu; noi îi spuneam chilia. Era un pod mai aprope de cer. […] în chilia noastră […] nu era decât un divan vechi, o măsuță improvizată cu trei picioare, un mic reșou electric, de un cui în perete erau atârnate două perechi de pantaloni, sub divan un geamantan din comuna primitivă […] în care ne depozitam garderoba” (România Literară nr. 25, iunie 2007). Andrei Ursu crede că locuința din Piața Kogălniceanu se afla la mansarda blocului în care e astăzi Hotel Veneția şi adaugă „mama îmi mai spunea că Iordan bea sifon ca să-și umple stomacul înfometat; tata îl ajuta cu ce putea din rația de zahăr și ulei pe care o primea pe cartelă.”
1945 Membru fondator, alături de Vladimir Streinu, părintele Louis Barral, Constant Tonegaru și Pavel Chihaia al Asociaţiei Mihai Eminescu.
„Principalul obiectiv al Asociaţiei, care a putut fi, din fericire, atins, a fost de ordin umanitar: crearea unei rețele particulare ilegale de Crucea Roșie, menită a da primul ajutor intelectualității persecutate.” (România Literară, numerere 4-5, 1995). Asociația avea şi un plan cultural, anume „edificarea unei arte dedicate în mod vizibil libertății.”
1946 Apare în Revista româno-americană un ciclu de poeme intitulat Cântece de Exil, titlu ușor modificat de Petru Comarnescu, în Cântecele Emigranților. Sub un nou titlu, ExiL poemele vor apărea pentru prima oară în volum 54 de ani mai târziu: cartea cu acest titlu iese într-o ediție bilingvă română- germană la Editura Universal Dalsi și are două părți: prima reproduce manuscrisul a cărui apariție fusese imposibilă după 1947, iar al doilea volet cuprinde Lamento pentru peștișorul Baltazar, scrisă imediat după ExiL, înainte de 1950, și care apăruse inițial în 1968.
1946 Poemele Shanghai și Cântecul peştelui sunt incluse în Caietul de versuri al Revistei Fundațiilor Regale scos de Camil Petrescu.
Poemele Cântecul peștelui și Shanghai din Caietul de poezie al Revistei Fundațiilor Regale.
1947 Al doilea și ultimul Caiet de poezie editat de Revista Fundațiilor Regale conține și amplul poem dramatic Cântec spiritual negru. Mesajul poemului
„opunea doctrinei urii fixată în dictonul atotputernic al luptei de clasă, repetat obsesiv prin toate microfoanele sistemului, principiul iubirii ca justificare spirituală supremă a societății asediate.” (România Literară, numerere 4-5, 1995).
Prima pagină din Cântec Spiritual Negru publicat în al doilea Caiet de poezie editat de Revista Fundațiilor Regale, paginile 73-83.
1947 (Martie și aprilie) publică articole în care „nu a existat nici o implicație doctrinară” (România Literară numerere 4-5, 1995) în ziarul Dreptatea, organ PNȚ și principala gazetă a Opoziției. Colaborarea la Dreptatea, interpretată greșit de autorități ca dovada unui angajament politic, îi atrage interdicția de a publica între anii 1947-1964.
1955 „Amnistiat după moartea lui Stalin, absolventul de Litere și Filosofie cu Magna cum Laude trăiește până în 1965 ca un lumpen, singura slujbă la care e primit într-un târziu fiind la o cooperativă de dactilografie.” (Adriana Bittel, România Liberă 2007). Referindu-se la acea perioadă, Chimet scrie
„Marginalizarea, claustrarea, riscurile, pericolul, anchetele au fost prețul pe care trebuia să-l plătesc pentru a trăi și a gândi liber. Sigur într-un fel de pustiu, dar liber.” (România Literară, nr. 25, iunie 2007)
1964 – 1968 Redactor la Gazeta Literară și, timp de un an, la Televiziunea Romană.
1966 Debutează cu volumul Western. Filmele Vestului îndepărtat.
1966 Vrăjitorul din Oz. Teatru de păpuși.
Gazeta Învățământului, 1966 (Anul 18, nr. 832-879)1966-12-16 / nr. 877.
1966 Scenariul și regia eseului pentru televizine Balada în piatră (difuzat de Interviziune în Polonia, Anglia, Japonia, Noua Zeelandă).
1967 Comedia burlescă.
1968 Lamento pentru peștisorul Baltazar (1946-48), volum parțial cenzurat. Varianta completă, trasă la xerox, circula în diaspora americană și europeană
„lirică de avangardă de o prospețime și o autenticitate extraordinare după seceta proletcultistă” (Adriana Bittel, România Literară, 2007).
1968 Contribuie la volumul Teatrul de păpuși în România (Editura Meridiane, București, 1968) cu eseul „Peisaj păpușeresc contemporan”.
1968 Scenariul și regia eseului pentru televiziune Baladă pentru vechiul drum (difuzat prin Interviziune în Europa, Polonia și Marea Britanie).
1970 Câte-o gâză, câte-o floare, Editura Ion Creangă, cu ilustrații de Florca Vasilescu-Popescu. O ediție adăugită, intitulată Câte-o gâză, câte-o floare, câte-un fluture mai mare cu ilustrații de Lena Constante apare în 1974.
1970 Închide ochii și vei vedea Orașul.
„Am acceptat toate riscurile pentru a rămâne fidel opțiunii mele și am continuat să scriu fără a oferi dovezi de-a gata slujbașilor întunericului. Ei căutau texte scrise împotriva regimului. Ar fi fost stupid să le dau pe tavă probele pe care le așteptau. Și astfel am scris din 1947 până în 1953 romanul fantastic Închide ochii și vei vedea Orașul.”
1970 Premiul Uniunii Scriitorilor din România pentru romanul Închide ochii și vei vedea Orașul.
1970 Eroi, fantome, șoricei
“volum de eseuri având ca temă – în premieră mondială – filmul popular american … cartea are un ecou extern excepțional … tradusă în Cehoslovacia de scriitori disidenți ai Chartei 77 … va deveni pentru cehi un simbol subversiv al libertății.” Adriana Bittel, România Literară, număr 45, 2004. „Cartea [Eroi, fantome, șoricei], credeau prietenii mei de la Praga, putea să trezească amintirile vieţii libere ale Cehoslovaciei de dinainte de război” (Adriana Bittel, România Literară, număr 45, 2004).
1972 Apare Cele douăsprezece luni ale visului. Antologia Inocenței, cartea care va marca mai multe generații. Dintre nenumăratele mărturii, am ales-o pe cea a Ioanei Pârvulescu:
„Eu aveam acasă o carte care se chema Antologia inocenței […] a lui Iordan Chimet și, într-un fel, ea mi-a modelat Weltanschauung-ul pentru că acolo erau proze alese din cărți de acest tip. Pentru copii, dar, în același timp, pentru oameni mari și cu filosofia vieții și cu tot ce are viața. Adică nu o imagine roz, idilică, ci orice există și, în același timp, un spirit ludic de mare rafinament. Acea carte a fost și este pentru mine o carte de căpătâi. Nu m-am despărțit de ea pe oriunde am mers. Și nu știu dacă copilăria m-a marcat, dar cărțile copilăriei de acest tip m-au marcat.”
Pagini din revista pentru copii Arici Pogonici din 1972 cu poezii de Iordan Chimet.
1972 Concepe scenariul filmului Carnavalul, după Fetița cu chibrituri de Andersen, desen animat realizat de Anima Film în 1972, în regia lui Ion Truică.
1972 Medalia de Bronz la Festivalul Internațional de la Barcelona și Mențiunea specială a juriului la Festivalul Internațional de la Teheran pentru filmul Carnaval.
1973 Medalia de Argint la Bienala de la Veneția pentru filmul Carnaval.
1973 Devine
„din nou persona non grata datorită programului său estetic și, implicit, politic.” „…[r]efuză orice funcție în cultură și orice ofertă de a apărea în mass media și le cere colegilor să îl urmeze. Fără succes.” (Adriana Bittel, România Literară, număr 45, 2004).
1974 [1973?] Premiul Târgului de Carte de la Los Angeles, pentru volumul Antologia Inocenței.
1976 Balada pentru vechiul drum: Însemnări de atelier. Jurnalul unei călătorii care a avut loc în vara anului 1968.
1976 Apare, dintr-o greșeala a cenzurii și cu complicitatea unui prieten, redactor la Editura Meridiane, Victor Adrian, Grafica Americană. Un portret al Americii, bine primit în străinătate. Tot în 1976, scriitorul a conceput si organizat un spectacol de înaltă ținută și de mare efect pentru a sărbători bicentenarul Statelor Unite, adunând o mie de oameni în jurul Bibliotecii Americane din București, într-o vreme în care frecventarea acestei instituții de cultură era aproape un delict.
1977 La invitația Departamentului de Stat al S.U.A. a plecat la Wasinghton, în cadrul schimburilor culturale dintre România și Statele Unite ale Americii [România Literară, octombrie-decembrie 1977 (Anul 10, nr. 40-52) 1977-10-06 / nr. 40].
IC pozând în fața unui panou din parcul național Santa Fe. Poza facută în decursul călătoriei în SUA din 1977.
IC pozând în peisaj american urban cu grafitti. Los Angeles (?). Poza a fost făcută în decursul călătoriei în SUA din 1977.
1980 Apare la Editura Dacia volumul de poeme selectate de Iordan Chimet Elytis, Iar ca sentiment un cristal. „[…] ai reușit să faci un act eroic și, în același timp, subtil, nobil, dezinteresat.” (O. Elytis, fragment dintr-o scrisoare către Iordan Chimet din aprilie, 1984, reprodusă în cartea Scrisori printre gratii).
1981 Apare traducerea unei cărți pentru copii a unui bun prieten din afara țării, Mica vrăjitoare de Otfried Preussler. București, Editura Ion Creangă (traducere de Iordan Chimet și Christa Richter).
1984 Apare, tot la Editura Meridiane, America Latină. Sugestii pentru o galerie sentimentală,
„conţinând texte extrem de curajoase despre esența malignă a dictaturilor.” (Adriana Bittel, România Literară, număr 45, 2004).
1984 Premiul Uniunii Scriitorilor din Cehoslovacia. Premiul pentru cea mai bună carte străină tradusă în Cehoslovacia pentru Eroi, fantome, șoricei.
1986 (5 noiembrie) A fost odată un Western, eveniment organizat la Ambasada Americană din București. Montajul a cuprins pagini de proză (Mark Twain, Stephen Vincent Bennet), poezie (Walt Whitman, Vachel Lindsay, Carl Sandburg, E.E. Cummings, Jacques Vache, Blaise Cendrars, Robert Desnos, Boris Vian, Radu Stanca), texte critice (Louis Delluc, André Bazin, Sartre, Borges) și un episod din serialul “Tom Mix”.
1986 Face parte parte din juriul premiului Neustadt. [România Literară, ianuarie-martie 1990 (Anul 23, nr. 1-13) 1990-03-29 / nr. 13], dar regimul comunist nu îi permite să participe la dezbaterile juriului.
„N-am primit […] pașaportul solicitat, totuși am reușit să găsesc […] un ‘porumbel călător’: un diplomat American; discursul final de susținere a candidaților pe care-i propusesem: Jorge Luis Borges și Eugen Ionesco, a putut trece cu bine Oceanul, chiar dacă autorul rămânea […] ostatic acasă.” (Scrisori printre gratii, p. 58).
1989 (iunie) E invitat de A.D.E.C. (Association Dialogue Entre les Cultures) să participe aniversarea a două sute de ani a revoluției franceze printr-o evocare a pictorului Wilfredo Lam. Întrucât nu poate călatori în străinătate, expediază textul evocării prin poștă (de la cinci cutii poștale diferite); din fericire, din cele cinci exemplare, unul ajunge la destinație, iar textul este citit pe 18 septembrie 1989 în cadrul evenimentului desfășurat la Casa Americii Latine din Paris. Se află în călătorie în Germania. Transmite un mesaj către țară difuzat de radio Europa Liberă în 27 decembrie 1989
„Momentul sacru al eliberării—așteptat de noi toți, de întreaga lume românească, de aproape o jumătate de veac —l-am trăit departe de țară. Nici mie, simplu și întâmplător călător în Occident, nici prietenilor, cunoscuți sau necunoscuți, pe care i-am întâlnit în lungul și melancolicul exil românesc, soarta nu ne-a oferit imensul privilegiu de a împărtăși toate riscurile, toate sacrificiile alături de voi, cei dragi de acasă, pe străzile însângerate ale orașelor noastre martire. Cum să vă exprimăm durerea noastră, dragostea noastră, admirația noastră, speranța noastră?”
1992 Dreptul la memorie. Selecție și antologie de Iordan Chimet. Cluj, Editura Dacia, 1992-1993. 4 volume. Un dicționar al identității românești constituit din texte semnificative.
1996 Momentul Adevărului: Mărturisiri și confesiuni. Cluj, Editura Dacia. Cartea reprezintă o inițiativă a libertății recent dobândite de a investiga răul acestui veac din prisma mai multor personalități ale culturii românești precum Ana Blandiana, Adrian Marino, Stefan Aug. Doinaș, Mihai Sora, Octavian Paler, etc.
1997 Premiul Fundației „Gheorghe Ursu” pentru antologiile Dreptul la Memorie și Momentul Adevărului.
1999 (29 Decembrie) expoziția Coral pentru America Latină.
1999 Împreună cu Elli in Imaginaria (cuprinde Închide ochii și vei vedea Orașul, piesa de teatru Povestea saltimbancilor a lui Ende, în traducerea Norei Iuga, precum și o parte din „Corespondența printre gratii” a celor doi scriitori); prefaţa de M. H. Simionescu.
1999 Cică niște cronicari duceau lipsa de șalvari, o antologie a umorului absurd și nonsensului. București, Editura Universal Dalsi. Selecția textelor și cuvântul înainte îi aparțin lui Iordan Chimet.
2000 ExiL; Lamento pentru peștișorul Baltazar, text bilingv român-german. Traducere în limba germană, Dana Ranga. București, Editura Universal Dalsi.
2000 (24 noiembrie) Primește premiul Sebastian Costilă Ierusalim.
2001 Dosar Mihail Sebastian.
2002 Cu ocazia împlinirii a 6 luni de la tragicele evenimente din 11 septembrie 2001, Ambasada Statelor Unite ale Americii (Secția de Presă și Cultură) și Centrul Cultural American, în colaborare cu Ministerul Culturii și Cultelor, Oficiul Național pentru Documentare și Expoziții de Artă au organizat pe 11 martie, la Sala Centrului American din Strada Jean Louis Calderon nr. 7-9, o manifestare culturală intitulată New York Forever. Din program, vernisajul expoziției de desene alb-negru despre New York ale artistului Dan Cioca și un proiect literar muzical realizat de către scriitorul Iordan Chimet, constând într-o „evocare lirică” a Americii. Observator Cultural, ianuarie-iunie 2002 (Anul 3, nr. 97-122) 2002-03-12 / nr. 107.
2002 Ieșirea din labirint: demersuri pentru nouă democrație. București, Editura Universal Dalsi.
2003 Premiul special al Comitetului Director al Uniunii Scriitorilor din România.
2004 Cele două Europe, cele două Românii: Eseuri (1990-2004). Editura Noul Orfeu.
2004 Scrisori printre gratii. Editura Universal Dalsi cu corespondența cu personalități, prieteni de departe.
2005 Cartea prietenilor mei (volumul I). Al doilea volum va apărea postum.
